Fundatia Sf.Dimitrie – Centrul Social pentru Copii
1998 – 2008
_______________________________________________________________
Fundatia Sf. Dimitrie ( Fundatia Stavropoleos) a luat fiinta in anul 1966, prin vointa membrilor sai fondatori din Parohia Stavropoleos si din indemnul Parintelui Iustin Marchis. Din 1997, misiunea initiala de punere in lumina a valorilor traditiei crestin-ortodoxe se imbogateste cu preocuparea pentru activitati sociale si umanitare in folosul celor aflati in nevoie.
Prin colaborarea dintre Fundatia si Parohia Stavropoleos si Organizatia Umanitara Concordia, ia fiinta la 19 martie 1998 Centrul Social pentru Copii Sf. Dimitrie.Gandit la inceput ca un spatiu de primire pentru copiii strazii, in cei trei ani de colaborare cu organizatia catolica Concordia Centrul Sf. Dimitrie si-a diversificat si imbogatit activitatea, incercind sa raspunda nevoilor si solicitarilor societatii romanesti aflate in dureroase procese de transformari. Incepind din anul 2001, dupa incetarea colaborarii cu aceasta organizatie, programele fundatiei se orienteaza spre servicii si activitati de prevenire a abandonului familial si scolar si de sustinere a familiei aflate in dificultate.
In anul 2003, avind in vedere diversificarea si dezvoltarea serviciilor sociale oferite de Centrul Social Sf. Dimitrie, dar si apropiata schimbare de statut a Parohiei Stavropoleos, care va deveni manastire, Consiliul director a hotarit desprinderea din punct de vedere administrativ a fundatiei si a centrului de parohie si schimbarea denumirii in FUNDATIA SF. DIMITRIE . Fundatia s-a bucurat in continuare de sprijnul comunitatii de la Stavropoleos. In martie 2008 Fundatia si Centrul Social pentru Copii Sf. Dimitrie aniverseaza 10 ani de la infiintare , timp in care au beneficiat de programele de asistenta sociala si educative un numar de peste 1500 de copii si familiile lor.
_____________________________________________________________
In cei zece ani de activitate , Fundatia Sf. Dimitrie a oferit servicii de asistenta sociala si umanitara unui numar de peste 1500 beneficiari, copii si familile lor. Am avut realizari frumoase, fosti beneficiari ne viziteaza sau trimit la randul lor copii care au nevoie de noi, ceea ce inseamna ca aici au dobandit repere viabile. Am dobandit recunoasterea si pretuirea comunitatii, dar si intrebari si provocari carora incercam sa le aflam raspunsul, impreuna cu dvs. Putem spune cu adevarat ca „ ii ajutam pe cei saraci”, daca nu-i recunoastem ca oameni aflati printre alti oameni, daca nu le favorizam accesul la drepturi, daca nu facem cunoscute experienta lor, trairile lor, proiectele lor, sperantele lor, ca parte a unei Romanii care se construieste, se organizeaza, se proiecteaza fara a lua in calcul intreaga sa populatie si lasandu-i deoparte pe cei saraci ?
Lumea continua sa se construiasca fara ca oamenii aflati in saracie sa fie o referinta esentiala pentru a gandi viitorul, si aceasta lipsa de participare sistematica a celor saraci la viata democratica este dintre cele mai grave, pentru ei si pentru dezvoltarea societatii noastre. Credem ca trebuie sa gandim interventia noastra in termenii unei participari reale a persoanelor defavorizate, care poate antrena schimbari serioase in ceea ce priveste atitudinea si angajamentul tuturor cetatenilor, in practica profesionistilor si a institutiilor, in politici...
A trai in saracie inseamna a te gasi in afara oricaror circuite, la nivel de habitat, munca, scoala si formare, dar si in afara circuitelor administrative, de care cel mai adesea depind. Ce traiesc cu adevarat persoanele si familiile aflate in saracie, cum fac fata greutatilor, ce incearca sa construiasca, totusi ? Putini cunosc acest lucru. Foarte multi profesionisti ai scolii, justitiei, protectiei copilului nu detin decat franturi ale vietii acestora, si mult mai putin o cunosc responsabilii economici, sindicatele, si chiar Biserica. Cum sa stabilesti legaturi si cum sa dialoghezi cu oameni pe care nu-i cunosti, ale caror experiente nu sunt impartasite, ale caror gesturi sau atitudini se situeaza intr-o logica care ne ramane straina ?
Daca majoritatea oamenilor e gata sa ofere ajutor la nevoie, nu putini sunt cei care nu se pot opri sa-i judece sever pe cei aflati in nevoie, iar acestia la randul lor isi pierd increderea in institutii sau persoane , lucru ce descurajeaza dialogul, comunicarea.
In ce mod trebuie instrumentalizate si valorificate proiectele familiei insesi ? Care sunt modalitatile cele mai viabile pentru a face cunoscute aceste proiecte actorilor externi, care sa se poata angaja astfel in sustinerea lor ?
Familie si comunitate – in ce masura si in ce mod mediul social este indispensabil familiei , care sunt responsabilitatile noastre , de cetateni, de crestini, fata de familiile in situatie precara ?
Multi ne-am confruntat cu aceasta intrebare – cum putem construi o relatie fiabila, de lunga durata, cu familiile sarace sau aflate in nevoie, in contextul urgentei unei interventii ? Atunci cand copiii nu au ce manca, nu se mai duc la scoala, ce putem face ? Sa asteptam ca parintii sa faca ei demersurile necesare ? Care este responsabilitatea proprie, in calitate de persoana din exterior, fata de acesti copii, fata de familie ? Pana unde putem sau trebuie sa ne angajam in sustinerea familiilor in situatie de saracie ?
Blocajul principal la nivelul relatiei cu familia este teama reciproca.Atat familiile cat si profesionistii sau militantii voluntari exprima adesea aceasta teama : teama de a fi judecat sau de a trebui sa te justifici, teama de a nu sti sa te opresti in explicatiile date, in relatia creata. Pentru ca o relatie adevarata si respectuoasa sa se nasca, este necesara intelegerea acestor temeri, dar si a responsabilitatii proprii. Depasirea temerilor si intelegerii a ceea ce celalalt isi doreste necesita mult timp, iar profesionistii subliniaza adesea faptul ca nu au suficient timp.
Profesionistii au invatat ca trebuie sa pastreze o anumita distanta, ca este important sa se pozitioneze in calitate de profesionist si nu ca persoana privata. Relatia nu este posibila in absenta increderii.Daca nu exista un angajament al ambelor parti, relatia personala nu se poate cladi.Ceea ce este important este transparenta – aceasta capacitate de a spune cine suntem, care este mandatul nostru de profesionist si continutul proiectului pe care il promovam. Ce trebuie facut pentru ca familia sa fie informata in primul rand asupra profilului celui /celor care o abordeaza ? Doar in acel moment, familia se poate exprima asupra ei insesi .
Cand ajutam o familie, suntem in situatia celui care da, familia – in pozitia celui care primeste ; daca acest contact nu pune familia in situatia de a oferi, la randu-i, relatia este aproape imposibil de stabilit.
Este foarte importanta apartenenta la un grup, la o comunitate.Simplul fapt de a transmite ceea ce simtim, unui grup, permite comutarea perceptiei proprii la un nivel colectiv.Acest mod de a functiona inspira forta grupului si fiecarui membru in parte, in plan personal dar si in cel al angajamentelor si responsabilitatilor personale.Devine astfel posibil elanul implicarii in relatii de durata, in care fiecare este respectat.
A fi deschis si onest, a fi autentic si mai ales, a te lasa atins sufleteste si transformat de celalalt, acesta ar putea fi raspunsul la intrebarea : In ce constau relatiile optime intre familiile sarace si profesionistii activi in domeniul social, care sa permita ameliorarea relatiei.
A te lasa atins sufleteste pentru a te putea regasi, impreuna cu celalalt, de acord asupra esentialului – eradicarea mizeriei si a excluziunii sociale. Suntem impreuna nu numai pentru a imbunatati relatia dintre profesionisti si familiile care se zbat in saracie, ci si pentru a obliga societatea in ansamblul ei sa se mobilizeze impotriva saraciei.
Fiind un an aniversar, am hotarat sa oferim in acest raport mai mult spatiu amintirilor, marturiilor si impresiilor celor care intr-un fel sau altul au contribuit la binele sau mai binele unor copii pe parcursul celor 10 ani de existenta si functionare a Centrului Social pentru Copii Sf. Dimitrie.
Pentru ca dincolo de cifre, raportari, obiective indeplinite, se afla lucrurile cu adevarat pretioase, care nu se pot cumpara sau numara: generozitate, rabdare, ascultare a celuilalt, daruire, onestitate, autenticitate, bun simt.
Tuturor celor care ne-au ajutat ca aceste valori sa fie permanent intretinute la Centrul Social pentru Copii Sf. Dimitrie, care au inteles misiunea noastra pentru copil, familie, comunitate, un calduros si din inima MULTUMIM !
Consiliul Director
al
Fundatiei Sf. Dimitrie
Centrul Social Sf. Dimitrie - Marturii, amintiri ......
Prietenie...
Sunt deja cativa ani de cand am vizitat pentru prima data Centrul Sf. Dimitrie, in anul 2000. Venisem la Bucuresti cu un grup de persoane din Elvetia, pentru a cunoaste cateva proiecte sociale. Modelul cel mai convingator pentru noi toti a fost Centrul Sf. Dimitrie, care ne-a convins prin angajamentul ferm de a ajuta familii sarace.
De la inceput m-a impresionat relatia trainica intre profesionalism si latura crestina a iubirii crestinesti pentru aproapele aflat in nevoie, ajutorul concret si serios, bazat pe misiunea crestina. Si chiar de la inceput, intalnirea a devenit prietenie, intarita de grija comuna pentru dezvoltarea de proiecte sociale.
Colaborarea cu membrii echipei a fost intotdeauna deopotriva profesionala si prieteneasca. N-as putea uita aceste amintiri, care sunt o comoara pretioasa a vietii mele.
Ines Buhofer
Membru fondator si prima presedina a Asociatiei PODUL - Elvetia
Oameni, chipuri, fapte...
Centrul Sf. Dimitrie a fost unul din primele proiecte finantate de Asociatia PODUL – DIE BRǗCKE / Elvetia in Bucuresti.
A fost o cooperare bazata pe deschidere, incredere si sustinere reciproca. Membrii Consiliului de conducere al Asociatiei PODUL au vizitat centrul in fiecare an si au fost intodeauna bine primiti. Unul dintre acestia a fost chiar o vreme voluntar la centru.. Deci , nu cunoastem centrul doar din afara, ci chiar din interior : copiii, personalul, cladirea, dotarile, problemele...De aceea relatiile noastre nu s-au legat numai de finantare, ci de chipurile oamenilor, de cooperarea care a devenit prietenie de-a lungul anilor.
Fiecare parte se poate baza pe cealalta. Banii trimisi de PODUL au fost intotdeauna de folos centrului, iar noi stim ca banii donatorilor nostri din Elvetia sunt bine investiti acolo.
Jean Luc Wilhelm Responsabil proiecte in Romania - Asociatia PODUL - Elvetia
Firesc si normalitate....
Nu pot decat sa ma bucur ca o ''intreprindere'' a unui grup de oameni inimosi a rezistat vremurilor nu tocmai usoare ale istoriei noastre recente si a ajuns sa implineasca 10 ani de activitate rodnica. Mai ales ca acest grup de oameni vroia sa aduca o unda de normalitate si de bucurie fireasca pentru copiii mai putin rasfatati de soarta. Copii pentru care strada sau metroul erau singura lor perspectiva de supravietuire, dar si familii dezorganizate care erau mai mult sau mai putin expuse la aceeasi perspectiva.
Si cred eu ca s-a reusit cu rezultate remarcabile imbunatatirea calitatii vietii a unui numar impresionant de beneficiari ai Centrului.
In mod firesc, la un numar impresionant de beneficiari a fost si un numar de lucratori pe masura, care s-au perindat pe la Centru de- a lungul acestor ani. Eu personal am prins perioada dintre 2000 - 2003, in care m-am ocupat de clasele de pictura, ceramica si alte activitati de terapie ocupationala. A fost o perioada in care imi place sa cred ca s-a derulat o activitate foarte bogata, intretinuta cu multa daruire de toti cei care erau implicati acolo, angajati si voluntari.
Imi aduc aminte ca marea majoritate eram tineri, proaspat absolventi ori inca studenti si exista un anume entuziasm, o anume deschidere de a incerca, nu exista nu se poate, iar entuziasmul lor se transmitea si celor mai putin tineri, care au adoptat acelasi spirit, zic eu benefic. Acest spirit avea forta sa mobilizeze beneficiarii, copii in general cu o stima de sine scazuta, dar care incet, incet au recuperat acest neajuns prin participarea la diverse activitati in care se puteau regasi, puteau performa, erau buni la ceva anume si asta era punctul de unde puteau sa-si recapete increderea in ei si in semenii lor, in societatea in care traiam cu totii.
A fost o experienta de care o sa-mi aduc aminte intotdeauna cu placere, poate si pentru ca a fost primul meu serviciu si un test de maturitate, am intalnit oameni, situatii, provocari, succese si uneori dezamagiri, un "puzzle" firesc si util la care m-am putut raporta mai tarziu cu incredere.
Ilie Mihali
12 apr 2008
Ipswich,UK
Centrul Sf. Dimitrie – o alta lume
Cand intri pe poarta, in curtea de la Centru, intri parca intr-o alta lume. Eu una asa am trait si chiar acum , dupa ceva ani, inca mai am acest sentiment. E sentimentul ca te afli intr-un loc ocrotit, intr-un loc in care se creste. Unde copiii cresc alaturi de cei mari, insotiti de grija, de dragoste, de profesionalism. Grija pentru educatia copiilor nu este doar un cuvant: cei care am lucrat, si ii am acum in minte pe toti colegii mei de atunci, am pus aceasta grija in fiecare moment petrecut alaturi de copii: in joaca, in povestiri, in blandetea dar si in dojana cuvintelor, in lectiile facute zilnic, in mancarea pregatíta, in orele de art-terapie, in intalnirile cu parintii, in excursiile facute impreuna.
Si vorbind de loc protejat , pot fi multe de spus. Unii ar putea gandi : dar de ce avem nevoie de un loc protejat ? Copiii cresc in aceasta lume si fac parte din ea. Daca Centrul ii protejeaza, cand pleaca de aici oare nu le va fi mai greu re-venind in lumea din afara, lumea reala, plina de imprevizibil, de fuga oamenilor si a masinilor intr-un oras in cautare de a avea cu orice pret, cu zgomot si nu de putine ori cu violenta? Dar oare dezvoltarea sanatoasa a copilului inseamna sa il lasi sub impactul a tot ce este in lume, indiferent de natura lucrurilor?
Pentru mine, un loc protejat inseamna un loc in care pot avea liniste, un loc in care imi filtrez experientele. Si mai ales copiii au nevoie de un astfel de loc. Centrul Sf. Dimitrie nu este un loc steril, in care copiii cresc sub un clop de sticla, ci unul in care lucrurile sunt gandite si planificate in functie de nevoile copilului si pentru dezvoltarea lui armonioasa, un loc in care se pune accent pe experientele pozitive, care ajuta cresterii, si pe intelegerea riscurilor si a efectelor lor. Un loc in care nu este ingradita libertatea copilului ci unul in care copilul si familia sunt orientati si insotiti cand exista aceasta solicitare.
Unul din lucrurile care mi-au adus satisfactie in munca mea la Centrul Sf. Dimitrie a fost lucrul in echipa, relatiile cu colegii, increderea si ajutorul reciproc orientate in directia educatiei si asistentei pentru copil si familie. Toti cei care am lucrat: asistenti sociali, educatori, coordonator, medic, preot, art-terapeut, psiholog eram cu totii o familie, o unitate flexibila ce o alcatuiam impreuna cu copiii. Iar lucrul acesta vine in mare masura de la calitatea de om, de la personalitatea fiecaruia dar nu luata in sine ci alaturi de ceilalti. Daca ar fi sa compar cu alte institutii cu acelasi profil, unde accentul se pune in mare masura pe tehnicile de interventie, regulamentul strict impus de autoritati, la Centru, incercarea si reusita au fost sa functionam ca un sistem viu unde tehnicile de lucru, metodele de educatie, interventiile profesioniste au fost mereu insotite de umanism, de intelegere a fiecarei situatii ca unicat si nu dupa un algoritm, de empatie. Si aceasta nu este ceva comod, lejer sau superficial, ci este o munca de mare delicatete, de sensibilitate si care foloseste stilul personal al fiecarui angajat ca resursa in lucrul profesionist cu oamenii. Aceasta inseamna o mare libertate dar si o responsabilitate pe masura.
Andreea Botezan
psiholog si art-terapeut la Centrul Sf. Dimitrie 2001-2004
Centrul Sf. Dimitrie – loc de referinta
Centrul Sf.Dimitrie a fost pentru mine un loc unde am lucrat cu multa bucurie si pasiune, unde am crezut in valorile propuse si unde am trait experienta implinirii profesionale si a imbogatirii ca persoana.
Centrul Sf. Dimitrie a fost locul unde mi-am experimentat si recunoscut limitele si posibilitatile personale; unde m-am simtit acceptata, iubita si valorificata si unde ma intorc totdeauna cu bucurie pentru ca imi aduce aminte de o perioada frumoasa a vietii mele.
Coerenta, comunicarea si daruirea tuturor membrilor echipei mi-au intarit convingerea ca mai exista persoane care prin vocatia lor, pot aduce un zambet pe fata unui copil, o raza de speranta in sufletul parintelui aflat in nevoie.
De aceea pentru mine Centrul Sf. Dimitrie este un loc de referinta. Ca persoana si ca educator sunt mandra si recunoscatoare ca am avut oportunitatea de a face parte din echipa Centrului.
Iulia Voicu
Educatoare la Centrul Sf. Dimitrie, 1998 – 2001
Un loc in plus la masa....
Daca in fiecare casa, in care mai exista un loc in plus la masa sau un coltisor in care se mai poate pune un pat, ar fi luat un copil ramas fara sprijinul parintilor sau al rudelor lui, nu ar mai exista atatia copii nefericiti.
Dar cati au puterea sa aduca in casa o fiinta straina, cu probleme de educatie, poate si de sanatate, de comportament, de stare sufleteasca? Refuzi din start gandul asta si pe masura ce gandesti mai mult, refuzul e si mai puternic.
Exista, insa, oameni care sunt gata sa se dedice si sa incerce sa vindece, macar in parte, rana asta a societatii pe care o reprezinta copiii amarati. Acesti oameni pot purta si numele Centrul Sf. Dimitrie. Ei , cei de la Centru, si-au propus de la inceput sa schimbe chiar radical soarta unor copii, multi copii. Viata copiilor se schimba radical cand cineva le poarta de grija: hrana, imbracaminte, scoala, vacante, bucurii, cadouri, sanatate si dragoste. Unui copil luat din strada, cu perspectiva de a cersi sau a se prostitua, i se da sansa de a termina un liceu si a lua bacalaureatul si chiar de a se inscrie la o facultate si sa lucreze intr-un mediu curat, modern. Centrul Sf. Dimitrie ii da aceasta sansa.
Si cand copilul e salvat dintr-o lume mizerabila, adus la un nivel normal, comparabil cu al celorlalti copii din familii obisnuite, si ti se cere sa ai grija de el in continuare, nu poti spune nu, pentru ca ai un loc in plus la masa si ai un coltisor liber unde sa doarma. Noi nu am gandit aproape de loc daca sa spunem da sau nu. Nu te lasa inima sa nu-ti pese. Ne-am alaturat celor din Centrul Sf. Dimitrie si am pornit la drum alaturi de ei.
A fost greu, uneori cumplit. Lupta era si cu noi insine. Acesti copii ne sunt dati si noua. Familia noastra e mai mare decat o credem noi. Copiii fara sprijin sunt si ei din familia noastra. Liantul marii familii, intre cei in nevoi si cei care pot ajuta, este un colectiv cu inima mare si pregatit pentru sacrificii, asa cum este Centrul Sf. Dimitrie.
E bine, din cand in cand, ca cineva sa ne traga de maneca si sa ne arate adevaratul bine pe care il putem face in viata. Sa imbracam pe cei goi, sa saturam pe cei flamanzi, sa cercetam pe cei in necaz. Si nu sa ne risipim in placeri trecatoare.
Dupa ce furtunile, mai mici sau mai mari, se potolesc, si privesti cu detasare inapoi, simti ca totusi nu e in zadar sa lupti. Mai ales cand ai alaturi de tine Biserica Stavropoleos (cu tot ce inseamna ea) si Centrul Sf. Dimitrie."
Liliana Dabuleanu
• Liliana si Valuca Dabuleanu au in plasament de cativa ani o fetita orfana de la Centrul Sf. Dimitrie, care acum este studenta
Inceputuri…..
Sa scrii sau sa vorbesti despre un loc, care are o insemnatate aparte in existenta ta, nu este niciodata usor. Sa scrii sau sa vorbesti despre oameni care ti-au marcat evolutia , este cu atat mai greu. De aceea o sa incerc sa astern cateva randuri propunandu-mi sa nu revin asupra lor deoarece sunt sigur ca as sterge tot si as lua-o de la capat iar si iar…
Cred ca veti intelege macar o parte din emotia pe care o simt acum, marturisindu-va ca Centrul Social Sf. Dimitrie , a fost nici mai mult, nici mai putin decat locul in care mi-am inceput cu adevarat, «viata de adult» : a fost primul meu loc de munca. Nu stiu daca multe persoane au avut sansa de a lucra pentru prima data acolo unde s-au simtit foarte bine din primul moment . In ceea ce ma priveste, asa a fost sa fie.
Am intalnit la Centru toti acei oameni care, in timp mi-au devenit mai mult decat colegi: mi-au devenit prieteni. Iar de la acei prieteni am invatat lucruri care mi-au folosit si care-mi folosesc si astazi. Pe toti ii pastrez in gand si in suflet indiferent de distanta fizica care ne separa. Ma intrebam la acea vreme, cum se face ca s-au adunat la un loc atatea persoane de o asemenea calitate, o asemenea sensibilitate si atat de devotati si competenii in ceea ce faceau. Si am convingerea ca si in prezent, lucrurile stau la fel.
In afara de satisfactiile profesionale si relatiile umane pe care am reusit sa le stabilesc in acel loc deosebit, exista si un alt motiv datorita caruia Centrul face parte din mine: aici am cunoscut-o pe Iulia, sotia mea. Asadar, nu am exagerat cu nimic atunci cand am spus ca Centrul Sf. Dimitrie mi-a marcat existenta intr-un mod decisiv.
As vrea sa multumesc tuturor celor pe care i-am intalnit la Centru si tuturor celor care fac si azi ca acel loc sa existe.
Angelo Voicu
Asistent social, 1998 -2001
Nu stiu altii cum au simtit, dar,
pentru mine a lucra la Fundatia Sf. Dimitrie a fost o sansa de-a ma forma ca profesionist si mai ales ca om. De-a lungul celor aproape 6 ani de lucru aici, am observat ca nu doar pentru mine a fost asa ci si pentru alti oameni care au trecut pe aici si cu care s-au petrecut bune schimbari , chiar in viata personala.
Desi e un lucru mai intim , acum ma bucur sa marturisesc, ca acest loc a fost dorit de mine inca din perioada adolescentei, cand visam ca impreuna cu sotul meu , "sa facem ceva bun impreuna, prin care sa-i ajutam pe ceilalti mai neputinciosi". Si asa a fost, desi sincer, nu speram sa fie chiar asa cum mi-am inchipuit eu. Insa Cineva care acolo Sus, pe toti ne iubeste, m-a indemnat pas cu pas. Astfel ca, dupa 2 saptamani de rugaciune mai mult copilareasca, la Sf. Dimitrie, (cum m-a sfatuit bunul meu duhovnic, pentru gasirea unui loc de munca) , am ajuns "intamplator " la Centrul Social pentru Copii, Sf. Dimitrie.
Mi-a placut din prima clipa totul: oamenii, caldura si "asezarea" lor, curatenia, joaca copiilor. Doua luni am fost voluntara, apoi 3 ani educator si ultimii aproape 3 ani, psiholog.
Daca esti atent, receptiv si rabdator, la Fundatia Sf. Dimitrie te "imbogatesti" pe toate planurile. In primul rand, daca esti daruit sa faci aceasta, contactul cu copiii si adultii este un intreg univers pe care-l descoperi trecand prin tot felul de stari si etape. Aici am invatat ca a-l ajuta pe cel neputincios nu inseamna a-i pune pungi cu alimente in mana (se poate si aceasta uneori), ci a-l asculta, a-ti pasa de suferinta lui, a discerne , a gandi cum sa-l abordezi ca sa-si poata schimba comportamentul care-l mentine in greseala, in neputinta. Am simtit ca pot sa fac acest lucru numai pentru ca am fost ajutata de bunii si minunatii mei colegi. Altfel cred ca ar fi fost foarte greu, uneori chiar imposibil, pentru ca lucrarea cu beneficiarii e o lucrare de "impreuna", de echipa, cu ei , dar mai ales intre noi, care avem o convergenta, un scop comun.
In al doilea rand, incepi sa dezvolti relatii pe "orizontala" si "verticala", cu colegii, voluntarii, diferiti colaboratori, cu conducerea si alte foruri superioare.
Chiar daca nu esti, aici incepi sa devii asa cum te indeamna mediul, pentru ca simti dinlauntru ca ce se-ntampla aici e fundamental bine. Adica, simti ca grija, atentia, dragostea chiar, pentru copiii si familiile aflate in nevoie, merge pana la sacrificiul timpului personal, din proprie alegere. Desigur ca eu am trecut si prin faza exagerarii, dar cu timpul intelegi si te reglezi: „cat si cum”. De aceea „stransoarea” in echipa e deosebit de sustinatoare si frumoasa. Aici am simtit cum unele greseli ale mele au fost corectate sau evitate, deoarece colegii mei, la momentul oportun, au intervenit in locul meu fara sa cer sau fara sa stiu. Dar am avut si eu bucuria de-a „purta” sarcinile altora cu care m-am legat mai mult, in momentul cand ei mi-au multumit.Toate acestea sunt posibile pentru ca oamenii de la Sf. Dimitrie si-au pastrat omenia cea pe cale de disparitie si pentru ca aleg de buna voie sa lucreze conform principiilor propuse: lucrul bine facut, rigoarea, corectitudinea, respectul si grija fata de beneficiari si om in general.
Activitatile sunt multe, variate. Este foarte important ca in cadrul lor se pune accent pe rolul lor formativ-educativ si ca se fac intr-o atmosfera placuta, relaxata, dar stimulativa. De aceea, te trezesti ca timpul zboara foarte repede si ca uneori chiar tu ca angajat descoperi si inveti ca poti face ce nu te gandeai vreodata. Entuziasmul de echipa te cuprinde si te incurajeaza mult.
In al treilea rand te impresioneaza atat de placut relatia si aportul unor voluntari deosebit de dedicati, de la care si cu care inveti permanent si facand impreuna „lucrari”.Pe langa acestia ti se dechide si perspectiva de-a cunoaste foarte multi oameni, romani sau straini, tineri sau varstnici, cu care fundatia dezvolta colaborari, proiecte. Important e sa fii deschis, sa inveti si sa te bucuri de tot ceea ce are bun fiecare si sa treci cu vederea imperfectiunile celuilat.
Chiar si cand vine rutina, zilele aici tot frumoase sunt, pentru ca nu ai cum sa fii insensibil si sa nu te atinga, de exemplu: rabdarea bucataresei, agerimea doamnei cu administratia, discretia menajerei, pasiunile tehnice ale mesterului, toata ziua cu ochii la ceea ce eu cu greu observam, dinamismul si capacitatile creatoare ale celor in lucru direct cu beneficiarii, atentia, dragostea si indemnul la cumintenie si liniste din partea parintelui (preotului), a medicului sau asistentei medicale si in final, sentimentul de ocrotire , de siguranta, seriozitate si consecventa in lupta conducerii pentru mentinerea si dezvoltarea fundatiei.
Ca incheiere, as spune ca a lucra la Sf. Dimitrie este nu atat un loc de munca bun si frumos, cat mai degraba o sansa de a-ti implini vocatia. Si aceasta, pentru ca aici, mai presus de toate, „mai intai daruiesti si apoi dobandesti” ! Un loc in care dupa ce ai plecat, iti e dor sa te intorci, sa-i revezi pe ceilalti si pe-acea parte din tine care-a ramas acolo, nu se vede cu ochiul liber, dar o recunosti si te bucuri indata ce intri in curte!
Carmen Botezatu
Psiholog si educator la Centrul Sf. Dimitrie 2001 – 2007
Zambet si multumire….
Pentru mine, a lucra la Fundatia Sf. Dimitrie inseamna a invata continuu.
Inveti sa daruiesti dragoste si sa oferi sprijin unora care nu au avut bucuria de a se naste intr-o familie ca a ta; inveti sa lucrezi intr-o echipa, mereu cladita pe principiul respectului fata de om; inveti sa asculti; inveti sa faci propuneri si esti asigurat ca sunt analizate. Cu fiecare eveniment, iesire in natura, inveti sa te bucuri de oameni, de frumusetile Creatiei, de posibilitatea care ti se ofera de a-i invata pe altii.
Inveti valoarea lucrului bine facut, inveti sa impletesti profesionalismul cu buna dispozitie.
Inveti ca, deseori, problemele personale sunt prea minore si ca trebuie sa multumesti mai des pentru ceea ce ai.
Dupa 6 ani de lucrat la fundatie, pot spune ca nimic din toate acestea nu se invata usor si fara sacrificii. E greu, dar traiesti si bucuria pe care ti-o face cel pe care il slujesti, atunci cand zambeste multumit. Cred ca tocmai aceste zambete fac sa incepi cu drag, o noua zi, cu ei cu toti, la Sf. Dimitrie.
Botezatu Valeru
Asistent social, coordonator proiect
2001 - 2007
PROIECTE DERULATE
1998 - 2007
1. Centru de zi
Functioneaza neantrerupt din 1998, cu program zilnic, de luni pana vineri intre orele 8 – 18. Fiantarea initiala a fost asigurata de CONCORDIA. Centrul ofera : servicii sociale si medicale copiilor din medii defavorizate, cu varste cuprinse intre 6 – 18 ani ( 2 mese calde pe zi si gustare, sprijin la lectii, evaluare si consiliere psihologica, sprijin la efectuarea lectiilor, activitati educative, sprijin material si financiar familiilor, asistenta spirituala prin preotul centrului, ingrijire medicala – vitamine, tratamente, medicina preventiva, educatie sanitara, sexuala . Centrul nu este numai un loc al unor prestatii sociale cuantificabile, ci este inainte de toate un loc al relatiilor sociale, al intalnirilor de tot felul, loc unde poti fi ascultat, unde se pot exprima sentimente, bucurii, griji, dureri, temeri, plinsete, loc al valorilor impartasite , in care dimensiunea umana capata sens.
2. Adapostul de urgenta, o solutie comunitara pentru copiii strazii
Proiect finantat de ANPDC, prin care copii ai strazii au fost gazduiti temporar de familii din comunitate si apoi integrati in familiile naturale.
3. Nu esti singur – proiect vizand ameliorarea vietii copiilor cu handicap locomotor. Proiectul a fost finantat de Asociatia SAVAGE – Franta si FUNDATIILE OLANDEZE
4. Foster care – program de prevenire a insttitutionalizarii copiilor aflati in dificultate, prin gasirea unor familii substitut. Program finantat de Asociatia PODUL - Die Brücke – Elvetia
5. Pasi siguri – proiect de monitorizare tineri, prin care li sa- oferit tinerilor care au parasit centrul de zi o alternativa educativa si de socializare.Proiect finantat de AIDRom ( Asociatia Ecumenica a Bisericilor din Romania)
6. Primul Pas – proiect de prevenire a abandonului nou-nascutilor in Maternitatea Caritas, cu finantare din Elvetia – Asociatia PODUL si derulat in parteneriat cu DGASPC-sector 3. Parteneriatul cu directia de protectie a copilului continua, prin sustinerea de catre fundatie a anumitor servicii sociale oferite mamelor cu risc de abandon.
7. Atelier de terapie prin arta – proiect finantat de Ministerul Francez al Afacerilor Externe in cadrul Programului Enfance Roumanie derulat de FONPC
8. Centrul Social Sf. Dimitrie – proiect cu finantare PHARE pentru ameliorarea calitatii vietii copiilor si a familiilor defavorizate printr-un program de servcii sociale, educative si psihologice desfasurate sub supraveghere specializata in cadrul centrului de zi si la domiciliul unor copii cu deficiente locomotorii usoare si medii – 100 beneficiari
9. Start pentru Viata – formarea deprinderilor de viata independenta, asumarea initiativei si a responsabilitatilor pentru propria viata pentru adolescenti proveniti din familii defavorizate, finantare Progetti IN ONLUS , Italia
10. DecoArt – atelier protejat pentru tineri cu dizabilitati, autorizat de Autoritatea Nationala pentru Protectia Persoanelor cu Handicap. Proiectul de start up a fost finantat de firma ENEL- Italia, PODUl - Elvetia, Fundatia Principesa Margareta a Romaniei si familia Solacolu din Germania. Atelierul a fost infiintat in parteneriat cu DGASPC – Sector 3
11. Programe de sustinere financiara si materiala a familiilor aflate in dificultate – desfasurate pe parcursul celor 10 ani de la infiinatre, prin acordarea de sustineri financiare lunare, achizitionarea de bunuri pentru familie , distribuirea de alimente, lapte, produse sanitare, mobilier, obiecte de uz casnic, inchirierea unor locuinte sociale . Finatare de la PODUL – Elvetia ( programul Adoptii la distanta), Progetti In Onlus - Italia ( programul Sprijin la distanta).
_____________________________________________________________
Total fonduri : 827.490 EUR
( la care se adauga mii de ore de voluntariat si donatii constante si considerabile in produse)
________________________________________________________
Proiectele anului 2007
Centru de zi
Ce am realizat :
• Gazduirea si supravegherea zilnica a copiilor intr-un loc securizat fizic si emotional
• Asigurarea a doua mese calde si o gustare zilnic
• Activitati zilnice pentru prevenirea abandonului scolar si activitati educative non formale
• Evaluare si consiliere psihologica pentru copii si familii
• Sprijin financiar si material familiilor
• Activitati de stimulare a creativitatii si terapie prin arta
• Activitati recreative si de socializare
• Asistenta medicala
• Educatie moral-crestina
• Tabara de la Bisoca, judetul Buzau
Finantatori / sponsori :
PODUL – Elvetia
SODEXHO PASS – Romania
MOELLER ELECTRIC – Romania
MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITATII SOCIALE SI FAMILIEI
EUROGRAFICA
PROGETTI IN ONLUS – Italia
SURORILE DOCTRINEI CRESTINE – Luxemburg
CARPATIA PAPER & BOARD
MIRA TELECOM
UNITED WAY – Romania
CFR
ASOCIATIA SF. SAVA - Buzau
INTERIO CONTRACTOR
A & C INTERNATIONAL
SERTO INVEST
Parteneri :
DGASPC – sector 3
JUNIOR ACHIEVEMENT
Proiect NU ESTI SINGUR
Proiect de prevenire a excluderii sociale a copiilor si familiilor cu risc crescut de izolare comunitara prin activitati medicale, educationale, psihologice si sociale prin servicii la domiciliu oferite de o echipa multidisciplinara ( asistent social, medic, educator, psiholog, preot, kinetoterapeut, educator)
Ce am realizat :
• Asistenta kinetoterapeutica
• Sprijin financiar si material
• Activitati recreative si de socializare pentru copii
• Activitati de advocacy
• Asistenta kinetoterapeutica
• Asistenta medicala primara
• Asistenta psihologica
• Activitati educative la domiciliu
• Asistenta spirituala
Finantator : FUNDATIILE OLANDEZE
Parteneri / colaboratori :
• Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului a sectorului 3
• Fundatia MOTIVATION
• Asociatia „ Copii in Dificultate”
• Policlinica Victor Gomoiu
• Centrul de recuperare neuropsihomotorie Pazon Marin
• Centrul de zi Aurora
• Scoala Americana
• Parohia Sf. Nicolae Campina
• SC Ortotech
• Sc Ortoprotetica
• Studenti ai Facultatii de Psihopedagogie Speciala ai Universitatii Bucuresti
• Scoala de Hipoacuzici sector 2
Proiect PRIMUL PAS
Scopul proiectului : reducerea numarului de copii abandonati in sectia Nou nascuti a Maternitatii CARITAS si diminuarea riscului de abandon pentru nou nascuti prin dezvoltarea unui serviciu de asistenta sociala primara la nivelul unitatii medicale si consolidarea serviciilor alternative pentru mama si copil
Ce am realizat :
• Informarea mamelor despre drepturile copilului si obligatiile parintesti
• Informare despre beneficiile oferite de Stat
• Consilierea mamelor cu risc de abandon
• Sprijin pentru obtinerea actelor de identitate si a certificatului de nastere pentru copil
• Sprijin material si financiar ( lapte, produse de igiena pentru copii, scutece de unica folosinta, plata vaccinurilor, sprijin financiar pe o perioada de trei luni, alimente)
• Grupuri de suport pentru mame
• Organizarea botezului a trei copiii
Finantator : PODUL – Elvetia
Parteneri / Colaboratori :
• Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului a sectorului 3
• Maternitatea CARITAS
• Asociatia Children Action
• IOMC
• Centrul maternal Touch Romania
La final de proiect putem spune ca Primul Pas este un succes de colaborare interinstitutionala.Prin implicarea celor trei parteneri s-a reusit reducerea considerabila a numarului copiilor abandobati la nastere, iar prin consiliereamamelor cu risc durata pe care copiii abandonati o petrec in maternitate s-a redus la 1-2 luni. Fiecare din cele trei institutii implicate in proiect si-a adus contributia la succesul proiectului.
In numele tuturor, multumiri calduroase Asociatiei PODUL pentru sustinerea acestui proiect !
Proiect START pentru VIATA
Formarea deprinderilor de viata independenta , asumarea initiativei si a responsabilitatilor pentru propria viata pentru adolescenti care au fost lipsiti de posibilitatile normale de a-si insusi, pe perioada copilariei, deprinderile adecvate de viata
Ce am realizat :
• Un numar de 10 intalniri cu formatori – dezbateri tematice cu temele : deprinderi de igiena personala, managementul banilor, identitatea de sine, familia mea, comunicarea, rezolvarea conflictelor, a avea propria locuinta, flosirea resurselor comunitatii, sa cunoastem imprejurimile
• Orientare profesionala - prezentarea a 16 meserii : informatician, educator, coafeza, secretara, asistent maternal, lucrator social, baby sitter, barman, bucatar, pictor restaurator, maseur, fizioterapeut
• Consiliere psihologica individuala si de grup
• Activitati de grup, cu accentul pus pe optimizare comportamentala, stimulare sau detensionare si amliorarea conflictelor
• Activitati de suport scolar
• Vizite la institutii pentru cunoasterea unor meserii : Restaurantul Mica Elvetie – bucatar, ospatar, picol, sef de sala, manager : Planet’s Kids – supraveghetor de copii, receptioner, bucatar, ospatar
• Educatie spirituala – intalnire de grup cu tema „ Viata de dincolo de moarte. Sufletul ” , excursii la biserici si manastiri
• Activitati sportive ( baschet, volei, fotbal, pescuit sportiv)
• Activitati recreative ( filme, teatre, muzee, plmbari, vizite)
• Concursuri – competitie pe echipe cu tema orientare in oras , in colaborare cu Asociatia nationala a Cercetasilor din Romania
• Excursii la vulcanii Noroiosi – Buizau, Manastirea Cernica, Delta Dunarii
Finantator : PROGETTI IN ONLUS - Italia
Proiectul continua si in 2008
Deco Art - Atelier protejat pentru confectionare obiecte decorative
Prin semnarea unei conventii de parteneriat cu Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului – sector 3, Fundatia Sf. Dimitrie a infiintat in luna iunie 2007 un Atelier protejat pentru incadrarea in munca a unor tineri cu dizabilitati.
Ce am realizat :
• Instalarea si dotarea atelierului
• Obtinerea autorizatiei de functionare de la Autoritatea Nationala pentru Protectia Persoanelor cu Handicap
• Angajarea unui numar de 10 tineri cu handicap
• Instruirea tinerilor pentru executarea operatiunilor de modelare, slefuire , ardere si pictare a obiectelor din lut
• Lansarea proiectului de start up la diversi finatatori
• Obtinerea unor comenzi si vanzarea de obiecte decorative pentru Craciun in valoare de 38.289 RON ( 10.940 euro)
Finantare proiect de start up :
ENEL – Romania
PODUL – Elvetia
FUNDATIA PRINCIPESA MARGARETA A ROMANIEI
SC CALIN ZAMFIRESCU & PARTNERS
HORIA VLADIMIR URSU
FAMILIA SOLACOLU – Germania
TIPOGRAFIA 3M
Clienti :
Enel
Distrigaz
Provident Financial
Total Advertising
Fundatia Principesa Margareta a Romaniei
United Business Development
City Promotions
Egift
3M
Ozone Laboratories
Madirom
Trimo Construct
Voluntari la Centrul Social Sf. Dimitrie
“ Un singur pas facut de 100 de persoane este mai valoros decat 100 de pasi facuti de o singura persoana “
Ce inseamna pentru mine Centrul de zi Sf. Dimitrie?
A doua familie, bucuria de a fi printre copii, fericirea de a putea darui un strop de dragoste o data cu o farama din experienta adunata o viata, putina stradanie rasplatita cu o ploaie de tinerete si mult mai mult...
Elena Grigore
Coordonator voluntari
Frumusetea voluntariatului
Intr-o zi frumoasa de toamna tarzie, in urma cu cinci ani, am intrat in curtea din strada Matei Basarab nr. 50 si m-am simtit de parca as fi intrat in filele unei carti de povesti. Cu povesti misterioase si triste, cu povesti frumoase, cu povesti despre copii care s-au nascut sub o stea mai putin norocoasa.
Cum am intrat in curtea Centrului de zi Sfantul Dimitrie am fost inconjurata de „pitici” mai mari sau mai mici, toti frumosi si foarte curiosi, care-mi puneau intrebari. Ei erau curiosi, eu eram emotionata si dornica sa-i cunosc mai bine, asa ca am ramas voluntar la ei cativa ani si de atunci le tot raspund la intrebari. Va trebui sa mai raman, caci intrebari ei tot mai au.
M-au atras ca un magnet credinta si dragostea cu care erau inconjurati aici atat micutii centrului, cat si tinerii sau mai putin tinerii voluntari.
Am dat cat am putut din energia mea, cunostintele si experientele mele, dar aici sunt cunoscuta ca „mama celor mari si mici” pentru ca ceea ce am eu cel mai mult de oferit este dragostea de mama. Multe din mamele angajatilor centrului sunt departe, iar ale celor mici sunt ocupate, asa ca eu, closca ai carei pui si-au luat zborul, mi-am gasit aici puisorii dupa care tanjeam.
Timpul petrecut in Centrul de zi Sf. Dimitrie este foarte important pentru mine fiindca aici am intalnit oameni care mi-au schimbat sufletul. Ma simt mai buna, mai curata, mai cinstita, mai atenta la oamenii din jurul meu si la problemele lor. Intr-un cuvant, mai OM.
Nu este usor sa lucrezi cu acesti copii, majoritatea avand probleme afective si sufletele ranite, dar intr-un final vine si rasplata: un zambet, o privire, un cuvant sau poate chiar si o imbratisare.
Dorinta mea cea mare este sa pot cumva, folosind o bagheta magica, sa desfiintez saracia si sa redau lumii bucuria copilareasca pe care ne-a daruit-o tuturor la nastere Imparatul Ceresc.
Elena Sima
Voluntar la Centrul Sf. Dimitrie
Descoperiri…..
Am aflat de Fundatia Sfantul Dimitrie intr-o toamna in care doar descoperirea faptului ca prin curaj se pot schimba lucruri sortite unui curs trist imi hranea sperantele intr-o lume catre care doar visele indrazneau sa aspire. Eram dornica de a intelege lumea, o copila salbateca, curioasa in ceea ce priveste oamenii, fiintele astea ce ma inconjurau dar de care eram foarte departe. Si chiar asta am descoperit: oameni in adevaratul sens al cuvantului, coloane vertebrale de la care am invatat si invat inca. De la oameni care stiu ce inseamna Dumnezeu am aflat cum sa ma deschid, sa comunic, sa ma descopar.
Ajutorul pe care l-am primit (din toate punctele de vedere) m-a convins de faptul ca oamenii sunt singurul “domeniu de activitate” care merita efortul acestei vieti. Acesta e si motivul pentru care sunt acum voluntara in cadrul Centrului de Zi. Viata noastra e prin si pentru Dumnezeu si unde, in afara de Biserica, se poate palpa acest adevar mai mult decat intr-un spital, un azil sau un centru de copii? Experienta capatata, afectiunea copiilor si satisfactia pe care o am atunci cand acestia asimileaza ceea ce-i invatam, prietenia celor ce formeaza personalul fundatiei cat si a celorlalti voluntari constituie acum o mare parte a bagajului meu sufletesc si mental. Din admiratie pentru cei ce au lucrat si lucreaza inca aici si din credinta in cele invatate aici am ales sa studiez Teologia Sociala si, cine stie, poate intr-o zi o sa fiu si eu asistent social la Fundatia Sfantul Dimitrie.
Stefania Halauca
Voluntara
Raport financiar
Venituri Euro *
Sponsorizari 77.799
Donatii 10.211
Surse externe 58.155
Venituri de la bugetul de stat 13.437
Venituri din activitati economice 8.983
Campania 2 % 15.945
Total venituri 184.530
Donatii in produse 30.189
Alte beneficii
Voluntariat 1972 ore
* curs mediu 3,5 lei / eur
Cheltuieli
Cheltuieli directe cu beneficiarii
Alimente 12.103
Rechizite 2.060
Excursii, tabere 2522
Sustineri financiare familii 15.158
Sanitare 559
Cheltuieli indirecte cu beneficiarii
Energie, apa, gaze 5.205
Chirie sediu 5.672
Dotari 17.155
Intretinere / reparatii 3.495
Servicii terti 8.530
(contabilitate, medicina muncii
protectia muncii, service calc. etc)
Transport 4.097
Comunicatii, imagine 3.709
Amortizari 1746
Resurse umane 95.496
Total cheltuieli 177.507
1972 ore de voluntariat efectuate in 2007
Voluntari :
Elena Grigore
Alexandrina Cociasu
Stefania Halauca
Elena Sima
Smaranda Ivanescu
Cleopatra Grigore
Adina Manole
Irina Petre
Simona Lambru
Ionel Mocanu
Lavinia Maier
Carolina Dutu
Alexandra Nica
Claris Dan
Luminita Iacobescu
Livia Popescu
Emilia Dumitru
Daniela Draganescu
Raluca Burican
Leontina David
Mihaela Cezar
Laura Trocan
Eliza Ionescu
Cristina Parhoveanu
Ana Onofrei
Maria Necula
Andreea Marza
Dragos Dumitrascu
Tudor Sandor
Oana Moga
Emanuel Lupsa
Florentina Popa
Lavinia Neacsu
Natasa Ganea
Cristina Cranganu
Adela Mihaita
Olivia Vorovenci
Ecaterina Chiuia
Armando Ribeiro
Alexandra Ion
Ioana Palangean
Liliana Stanculescu
Oana Lupascu
Mihaela Oancea
Alexandra Nica
Adina Popa
Parteneri / Colaboratori
Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului – Sector 3 ( fundatia este membra a Comisiei de Protectia Copilului)
DGASPC – Sector 3 / Serviciul de evaluare complexa
DGASPC – sectoarele 1,2,3,4,5,6
Comunitatea Asezamantului Stavropoleos
IOMC
Asociatia Children Action
Fundatia Motivation
Spitalul Victor Gomoiu
Scoala ajutatoare nr. 5
Scolile nr. 71, 73, 91
Asociatia Valentina
Muzeul Taranului Roman
Policlinica / Spitalul Victor Gomoiu
Policlinica Budimex
Asociatia MIRUNA
Scoala Americana
Cabinet stomatologic Adriana Mihalache
Asociatia Copii in Dificultate
Scoala pentru hipoacuzici
Policlinica Endocenter
Dispensarul Pescarus
Dragos Lumpan
Magda Caprar
Simona Bucan
Comitetul de sprijin
de la Asezamantul Stavropoleos
Ianola Triscu Ileana Mohanu
Liliana Dabuleanu Claudia Dumitrescu
Dina Tigoiu Magda Catone
Marieta Fartat Carmen Paiu
Sanda Cociasu Adriana Mihalache
Elena Sima Andreia Costin
Elena Grigore Daniela Diaconescu
Maria Constantinescu Elena Nicolescu
