banner-fundatie-desene-copii-blue.png (8)

Recunoastere

MĂRTURII

Natasha Turkmani / USA – voluntar la centru :
Vreau să vă mulţumesc pentru această experienţă care mi-a schimbat viaţa. Nu pot descrie în cuvinte extraordinarele trăiri pe care le am alături de copii. Cu toate greutăţile pe care le au, aceşti copii sunt atât de iubitori şi grijulii unul faţă de celălalt, sunt mai mult decât prieteni, sunt o familie. Am avut onoarea de a face parte din acestă familie timp de trei săptămâni, această perioadă fiind una din cele mai plăcute din viaţa mea.
 
Elena Grigore – voluntar
Ce înseamnă pentru mine Centrul de zi Sf. Dimitrie?
A doua familie, bucuria de a fi printre copii, fericirea de a putea dărui un strop de dragoste o dată cu o fărâmă din experienţa adunată o viaţă, puţină strădanie răsplătită cu o ploaie de tinereţe şi mult mai mult...  

Ines Buhofer – Asociaţia PODUL / Elveţia
De la început m-a impresionat relaţia trainică  dintre profesionalism şi latura creştină a iubirii  creştineşti pentru aproapele aflat în nevoie, ajutorul concret şi serios, bazat pe misiunea creştină. Şi chiar de la început,  întâlnirea a devenit prietenie, întarită de grija comună pentru dezvoltarea de proiecte sociale. Colaborarea cu membrii echipei a fost întotdeauna  deopotrivă profesională şi prietenească. N-aş putea  uita aceste amintiri, care sunt o comoară preţioasă a vieţii mele.

Andreea Botezan – Dresda – fost psiholog la centru
Când intri pe poartă, în curtea de la Centru, intri parcă într-o  altă lume. Eu una aşa am trăit şi chiar acum , după ceva  ani, încă mai am acest sentiment. E sentimentul că te afli într-un loc ocrotit, într-un loc în care se creşte. Unde copiii cresc alături de cei mari, însoţiţi de grijă, de dragoste, de profesionalism. Grija pentru educaţia copiilor nu este doar un cuvânt: cei care am lucrat, şi îi am acum în minte pe toţi colegii mei de atunci, am pus această grijă în fiecare moment petrecut alături de copii: în joacă, în povestiri, în blândeţea dar şi în dojana cuvintelor, în lecţiile făcute zilnic, în mâncarea pregatítă, în orele de art-terapie, în întâlnirile cu părinţii, în excursiile făcute împreună.

Liliana Dăbuleanu – Comitetul de sprijin al doamnelor din comunitatea de la Stavropoleos
Ei, cei de la Centru, şi-au propus de la început să schimbe  soarta unor copii, mulţi copii. Viaţa copiilor se schimbă radical când cineva le poartă de grijă: hrană, îmbrăcăminte, şcoală, vacanţe, bucurii, cadouri, sănătate şi dragoste. Unui copil luat din stradă, cu perspectiva de a cerşi sau a se prostitua, i se dă şansa de a termina un liceu şi a lua bacalaureatul şi chiar de a se înscrie la o facultate şi să lucreze într-un mediu curat, modern. Centrul Sf. Dimitrie îi dă această şansă.

Valeriu Botezatu – fost asistent social şi coordonator proiect la centru
Pentru mine, a lucra la Fundaţia Sf. Dimitrie înseamna a învăţa continuu. Inveţi să dăruieşti dragoste şi să oferi sprijin unora care nu au avut bucuria de a se naşte într-o familie ca a ta. Înveţi să lucrezi într-o echipa, mereu clădita pe principiul respectului faţă de om. Înveţi să asculţi. Înveţi să faci propuneri şi eşti asigurat că sunt analizate. Cu fiecare eveniment,  ieşire în natură, înveţi să te bucuri de oameni, de frumuseţile Creaţiei, de posibilitatea care ţi se oferă de a-i învăţa pe alţii. Inveţi valoarea lucrului bine făcut, înveţi să împleteşti profesionalismul cu buna dispoziţie. Inveţi că, deseori, problemele personale sunt prea minore şi că trebuie să mulţumeşti mai des pentru ceea ce ai. După 6 ani de lucrat la fundaţie, pot spune că nimic din toate acestea nu se învaţă uşor şi fără sacrificii. E greu, dar trăieşti şi bucuria pe  care ţi-o face cel pe care îl slujeşti, atunci când zâmbeşte mulţumit. Cred că tocmai aceste zâmbete  fac să începi cu drag o nouă zi, cu ei cu toţi, la Sf. Dimitrie.

Site realizat de KISPHP